Comunisul,asa cum isi aminteste mama

Inca o zi,inca 24 de ore de rutina.Fiecare zi mi se pare o amarnica si searbada rutina.Petele de culoare nu sunt deloc atractive,de cele mai multe ori sunt vadit artificiale sau chiar respingatoare.Te ciocnesti de 100 de programe la televizor,poti vizita milioane de site-uri pe internet,vezi multe fete la shopping,multi adolescenti cu tigara fixata in coltul gurii,iar ei fixati la coltul strazii,abunda vulgaritatea,se simte lipsa de cultura.Ne dam "bip" ca sa ne intalnim pe strada,facem poze cu mobilul,ne intrecem in moda,telefonae,masini,comunicam pe mess cu atatea prescurtari incat pana la urma o sa uitam sa scriem.Plecam prin America,muncim in Spania la capsuni,ne facem de ras prin Italia,copiii dispar de prin curtile lor...Exista atatea lucruri de facut,atatea noutati,tehnologie,informatie,locuri noi si totusi noi ne plictisim.Oare cum isi umpleau ai mei timpul in adolescenta?
Statea vadit plictisita in fata calculatorului,cand mama a simtit nevoia sa imi tina o morala despre cat de diferita era viata ei cand era de varsta mea: Inelul de la cravata de pionier,lucrul care se pierdea cel mai usor sau pe care ti-l luau colegii mai "glumeti".Si ce urat statea cravata cu nod...Cravata era rosie.Era incomoda,dar era rau fara ea.Cand faceai ceva rau la scoala,iti luau cravata.Nu exista decat un singur partid si stiau ca se duc degeaba la vot,dar ii mana frica.Nu puteai spune ceva rau despre "tovarasul",ca riscai sa fi arestat.Amenzile erau la ordinea zilei.Copii erau scosi la practica,dar de fapt asta insemna sa culeaga gratuit recoltele sau de asemenea se pierdeau ore pentru ca elevii erau dusi sa-l aplaude pe "tovarasul".Duminicile se strangeau sa faca repetitii pentru vreo defilare.Bananele erau cumparare de verzi si puse pe sifonier sa se coaca.Stateau la cozi interminabile la magazine,iar uleiul si zaharul erau cumparate pe cartela.Cautai cu greu pana gaseai un pui,asta daca nu aveai vreo cunostiinta la alimentara.O duminica circulau masinile cu numar cu sot,urmatoarea cele cu numar fara sot.Gaseai inghetata amblatata in ambalaj de unt.Painea nu era feliata,dar se cumpara cu portia,o paine si jumatate sau una si trei sferturi.Reclame,cateva,printre care si indemnul "Mancati peste oceanic !".Pozele dictatorului si ale scumpei sale sotii erau peste tot.
Sa ai un loc de munca era o obligatie.Nu existau de asemenea fast-food-uri,prea multe hoteluri luxoase sau masini straine.S Doamnele isi faceau permanent si se uscau la casca.Aveai carnet UTC,toti purtau uniforme,matricola era prinsa cu ata sau capse,iar fetele purtau o bentita alba.Programul la TV era in intervalul 20:00-22:00  si un singur post,dintre care o ora li se vorbea despre ce a mai facut Ceausescu.Programul era mai bun de Revelion.In loc de Jurnalele Vampirilor sau True Blood ei aveau "Toate panzele sus" sau "Pistruiatul".Bauturi racoritaore?Ci-Co si Brifcor,foarte rar Pepsi.
Mama isi incheie poveastea,completata de catre partenerul ei principal cand vine vorba de a tine morala:Tata.Au avut o viata grea,insa tot parea ca erau mai uniti si mai fericiti decat noi.
Nu au petrecut niciodata atat de mult timp in birou,lor li se pare un loc sufocant,dar pentru mine e cel mai linistit loc din casa,dupa camera mea.
Am inchis calculatorul.m-am schimbat in cei mai lejeri pantaloni scurti si am facut o lunga plimbare cu bicicleta gandindu-ma la ce auzisem de la parintii mei.Nu as putut trai in acele vremuri.A fost mult prea greu,oamenii au suferit mult prea mult din cauza unora insetati de putere absoluta.Politica de azi nu s-a schimbat cu mult,dar macar ne lasa de capul nostru si avem intr-un fel o conexiune cu lumea,pe atunci imi pareau izolati.
As dori totusi ca toti sa scape de fantoma aceasta a comunismului si sa nu mai compare mereu viata lor cu a noastra.Trebuie sa inteleaga ca si ei pentru buncii si parintii lor erau ciudati,rebeli poate,asa cum suntem si noi acum pentru ei si asa cum vor si copii nostri pentru noi.Vremurile se schimba,generatiile se schimba si daca noi acum suntem dependenti de tehnologie si sedentari,atunci lasati-ne sa fim pentru ca este caracteristica generatiei noastre.