Ideal world

Majoritatea descriu lumea perfecta ca fiind un taram fermecat asemenea raiului,unde banii cresc in pom sau cad din cer si raurile sunt din ciocolata,iar toata lumea e frumoasa si fericita.
Unii mai “diferiti” o descriu ca locul unde e cald ca-n iad,unde banii cresc in pom sau cad din cer si curg rauri de bere,pe fundal se aude muzica(in functie de preferinte),iar aerul este inlocuit cu fumul de tigara(Dunhill am auzit ca va place).
Ambele au ceva in comun:banii cresc in pom sau cad din cer.
Banii pot sa distruga orice:vise,sperante,prietenii,relatii,familii,suflete…Insa nu atunci cand ii ai ci atunci cand nu ii ai.Banii pot altera chiar si iubirea parinteasca…

Me Myself And I

Sunt eu.Cu ceea ce sunt in partea stanga si ceea ce as vrea sa fiu in partea dreapta.
Sunt eu.Incerc sa ma schimb si nu pot.Incerc sa vreau sa ma schimb si ideea imi provoaca frica,iar ceea ce as vrea sa fiu ma priveste cu amuzament si dispret.A castigat pariul…
Toti traim in aceeasi jungla.Eu stau ascunsa intr-un tufis de singuratate,scriind visele mele,dorintele mele…
Ma gandesc la sutele de vieti pe care le-as fi putut avea.Sunt posibilitati mai rele si altele mult mai bune.Aceste posibilitati ma sperie.Sunt vise si cosmaruri.
Unii oameni chiar traiesc acele cosmaruri.Gandindu-ma la asta ii multumesc Dumnezeului meu pentru ceea ce sunt.Apoi imi dau seama ca altii traiesc vise,visele mele.Si atunci imi reneg credinta,imi reneg Dumnezeul…pentru ca nu sunt ceea ce as vrea sa fiu.

Cauza-efect

Faptele ne oglindesc personalitatea si modul in care ne traim viata,iar acestea,bune si rele,gandite sau spontane,ne conduc pe anumite cai,avand uneori un impact major in viata noastra.
Orice actiune a noastra,orice traire,orice decizie,are o consecinta,fie ea buna sau rea.Uneori insa confundam binele cu raul si desi ne distrugem,avem impresia ca facem ceea ce este corect.
Firea nosatra nu poate fi perfecta,cu totii facem greseli,ne lasam dusi de val sau pacalitit de ispite si in acest fel putem spune ca fiecare om regreta macar un moment,macar o decizie.
Bineinteles ca exista oameni care gresec in mod repetat si oameni care gresec mai putin.Primii isi invata lectia mai greu sau deloc,iar cei din urma prefera sa invete mai mult din greselile altora.
Si desi incercam sa fim cat mai buni,sa facem tot ceea ce este corect si bun pentru noi,nimeni nu va reusi sa aiba o viata curata,fara pata.

Intrebare pe un site:

“Ce sa fac? Am 15 ani si pana acum am fost cu foarte multi baieti iar de un an incoace mi-am inceput si viata sexuala.Insa pur si simplu nu reusesc sa raman cu un baiat mai mult de 5 zile…Nu stiu ce se intampla cu mine…”

Ce i-as raspunde eu?

“Draga mea,esti asa de frumoasa si draguta…ca o albinuta.Insa viata nu e o gradina.. so stop acting like a BITCH !! “

Problemele adolescentelor din ziua de azi ma depasesc :)) =))

A real woman:Skinny vs.Curvy

-Hi!My name is Mercedes.
-And my name is Porsche.
-No,really,my name is Mercedes…
-Sorry.I am Rose.
-Why are you here?
-For the photo shoot.
-Me too!
-Great!You’ve done it before.
-Yes,of course!
-I see…
-Ok…But you need perfect sizes to do that.You are a little curvy,you know…I mean you look good,but…
-Well you are too skinny!
-I am a model,so…
-Yeah?Well,you don’t have anything.See that waist?See that ass? I bet it would kill your man!Skinny bitch!!

Fericire

Inca de cand se naste,un om incepe un drum lung catre ceva.Nu stie ce…
Insa multi oameni mi-a spus ca acest drum duce spre fericire.
Ce este fericirea?Ei bine,la aceasta intrebare nu mi-a putut raspunde nimeni.Multi spun ca nu poate fi definita,apoi incep sa-ti vorbeasca despre ea ca si cum i-ai fi intrebat “ce este viata?”.
Pentru ca nimeni nu poate defini acest sentiment si nimeni nu-l poate intelege,adesea spunem ca este o stare de exaltare de durata scurta.
Poate ca fericirea se imparte in mai multe categorii.Totul poate fi impartit pe categorii.De aceea,consider ca fericirea poate fi cea de zi cu zi,doar una dintre multitudinea de sentimente,pe care o numesc “fericirea unui copil pentru o bucata de ciocolata”,mai poate fi fericirea de la granita dintre etapele vietii sau “fericirea chinului viitor” si cea ideala,”fericirea pe care nu o atinge nimeni”.
Nu,nu vrem niciodata sa credem ca puteam fi si tristi.Consideram ca e ceva negativ si pesimist.
Nu cred in soarta,dar sunt multe lucruri pe care nu le pot ocolii si care nu ma fac fericita.
Consider ca fericirea face parte din viata fiecaruia,mai mult sau mai putin,fiind o trasatura definitorie a unei existente in care ne pastram un echilibru.
Si pentru ca noua,oamenilor,ne place sa facem totul mai dificil,voi scrie si fraza generala:
Pentru multe persoane,a fi fericit inseamna a avea o situatie materiala buna,o slujba perfecta,o familie implinita,o relatie ideala,etc.Pentru altii inseamna acea relatie spirituala cu divinitatea,cu Dumnezeu,o pace sufleteasca,a-si dedica viata,existenta,trupul si sufletul cuiva sau unei fiinte fata de a carei existente nu este nimeni sigur.
Un singur eveniment,un singur gest provoaca acest sentiment simplu.
Unii oameni sunt mereu optimisti si bucurosi,altii pesimisti si melancolici.Personalitati extreme,care atunci cand se ciocnesc,nasc multe afecte,pozitive si negative.In aceasta relatie,de orice fel,in general,pesimistul pierde,la fel ca in majoritatea actiunilor sale.Asa este si in cazul fericirii.Pesimistul pierde,fiind mult mai putin fericit din cauza optimistului.
La Aristotel,fericirea este o activitate rationala,demna de dorit in sine.
Fata de filosofi,oamenii religiosi o definesc ca fiind in stransa legatura cu dragostea si restul actiunilor noastre.Ei spun ca dragostea de oameni te face fericit si ca este necesar sa ii punem pe ceilalati inaintea noastra.
Dar oare mai merita in zilele nopastre?Este posibil,sau a fost posibil vreodata?
Nu pot sa filosofez,nici sa explic in mod corect acest sentiment.Nu pot sa inteleg fericirea dintr-un pahar de vin sau dintr-o tigara si nici nu vreau.Nu pot sa inteleg nici atunci cand ea devine un drog,la propriu.
Nu stiu ce ma face fericita atunci cand sunt fericita,dar stiu ca sunt in stare sa simt asta ca orice om.Desi nu m-am nascut o fire optimista,in unele momente pot deveni prea otimista.
Si pentru mine fericirea inseamna o viata buna,bani,cariera,insa cred ca este ceva mai mult de atat si nu imi pot da seama ce.Si sunt invidioasa pe cei din filme,care au parte de viata perfecta si iubirea perfecta.
Sfat:O persoana trebuie sa para fericita chiar daca nu a ajuns sa inteleaga sentimentul,trebuie sa para optimista ca sa straluceasca,trebuie sa socializeze ca sa fie placuta,asa ca nu stati in umbra.
Chiar daca traim o enigma nu este nevoie sa incercam sa o intelegem la nefarsit,desi eu fac asta.
Asta este…nu pot sa ma tai ca sa incap in aceasta societate,in tot ceea ce este “normal”,orice ar insemna asta.

Sentiment strain.Sentiment mincinos.

Relatia extrem de apropiata dintre doua persoane,in general barbat si femeie.O relatie speciala,intensa,niciodata fara apropiere fizica,niciodata fara momente grele.
Iubirea este mai presus de intelegerea mea.As putea vorbi despre acest sentiment greu de atins zile intregi,as putea sa ma contrazic singura si sa gresesc de atatea ori.
In orice caz iubirea se manifesta diferit pentru fiecare.Exista iubiri mai mici si iubiri mai mari.Dar cel mai rar intalnim "iubirea adevarata".Acea persoana simte pentru tine ce nu mai simte pentru nimeni si nimic,sentimente atat de intense si evidente incat nu stie sa le exprime.Pentru acea peroana tu nu esti decat frumos nu conteaza ce zic ceilalti,pentru acea persoana nu conteaza ca esti "model" sau "fata cu ochelari".
Oamenii au multe relatii din care iau cate ceva,sau care le ia cate ceva,relatii din care raman cu o pata,cu amintiri frumoase sau nu si cu sentimenete trecatoare.Dar cate pete trebuie sa stranga un om pana gaseste persoana care sa il completeze?
Nu trebuie sa ne asteptatm ca persoana iubita sa se comporte ca in filme.Nu exista asa ceva.Cine crede asta este ori foarte optimist,ori traieste in lumea lui.In al doilea rand nu toate persoanele cu care ai fost raman marcati de prezenta ta in viata lor,nu toti te-au iubit sau adorat,nu toti au tinut la tine,nu toti te-au dorit cu adevarat,nu toti sunt inebuniti dupa tine si nu toti regreta ca s-au despartit de tine.Gandeste-te ca pentru unii ai fost doar o alta fata/un alt baiat.Nu e un pic dubios?
Si nu sunt de acord cu relatiile astea puerile si absolut amuzante.In zielele noastre daca ai 13 ani si nu ai "gagic"/"gagica" sau nu esti "combinat",ai trait degeaba.Nici relatiile la 15-16 ani nu ma bucura,mai ales ca unii ajung sa sufere atat de mult incat isi fac rau singuri din motive absolut stupide.Nu inteleg ce e in capul copiilor din ziua de azi.Ei cred ca asta e iubire,insa iubirea nu o vom descoperii decat atunci cand vom fi cu adevarat maturi,cand va veni cu adevarat momentul.Pana atunci problema sentimentelor,a apropierii fizice,a relatiei cu o persoana in adevaratul sens al cuvantului ne depaseste.
Unii vor spune ca nu stiu ce vorbesc,ca sunt de moda veche si absurda si sunt.Adevarul este ca fara prosteala asta de-a iubirea lumea ar fi mai saraca si eu m-as distra mai putin,adolescentii n-ar mai avea atatea motive de discutie si atatea motive de ura,n-ar mai avea atatea experiente si trairi.

Tumblr

http://remembermywords.tumblr.com
Check also my tumblr <3

Intelepciunea

Intelepciunea este o calitate rara si pretioasa a fiintei umane.Un om intelept are o experienta vasta de viata,de obicei cu o varsta potrivita pentru a trece prin situatii care duc la aceasta intelepciune.Este persoana care isi impartaseste greselile si realizarile cu ceilalti si le da o morala din ceea ce a trait,a vazut si a auzit.
Acesta a “cumparat” intelepciunea de la viata.A castigat si a pierdut,a capatat rani sufletesti caresi-au lasat amprenta si pe corpul sau precum ridurile pe fruntea unui barbat,semne ale grijilor si supararilor.
O persoana poate deveni lumina unui tanar sau a unei persoane fara experienta de viata.Fie ca e un parinte,un bunic,o ruda,un strain,un prieten,o astfel de persoana este indispensabila pentru formarea unui viitor intelept.
Insa nu te grabi sa spui ca esti intelept.Lasa-i pe altii sa o faca.

Prin ochii mei...

Cand ii privesti par fiinte asemenea tie,normale si pasnice.

Dar daca incepi sa faci o analiza amanuntita vei descoperii lucruri uimitoare.

Vad in jurul meu oameni  care se ascund in spatele mastilor,care isi pun aceleasi intrebari ca mine si sufera la fel de mult,numai ca ei nu o arata.

Nu am cunoscut pana acum nicio persoana care sa fie in totalitate sincera si naturala.Nu…si nici nu cred ca se va intampla asta vreodata.

In general oamenii se ascund in spatele unor haine de firma,a machiajului,a unei personalitati arogante si jignitoare,sau din contra,a unui aspect si a unei personalitati sterse,banale,pentru a nu iesi in evidenta.

De ce o fata nu poate sa lase macar o zi trusa de machiaj acasa sau geanta de firma si sa fie pur si simplu ea?De ce un baiat nu poate lasa aroganta si glumele proaste cu care vaneaza in fiecare zi alte si alte fete naive si sa isi arate sentimentele ?

De cand fac pe observatorul mi-au ramas in minte o fata zapacita care nu stie ce vrea,care se minte zi de zi ca ii este bine,care se preocupa prea mult de aspectul fizic si mai putin de starea ei sufleteasca.O alta care nu mai are incredere in nimeni si care crede ca evitand anumite persoane ii va fi mai bine,una care este ca o carte deschisa si alta care nu isi da seama ca nu totul se rezuma la bani si nu are nevoie de vesta aia de blana.

Eu,personal,sunt un observator.Prefer sa tac si sa ascult,sa observ totul de la distanta.Nu socializez aiurea si probabil de aceea par ciudata si aroganta.

Ati fi uimiti sa aflati cat de mult ma distreaza sa va vad fiecare gest,fiecare framantare.Totul se vede!Tot ce va macina inauntru se vede si in afara.O privire ratacita,o clipa de neatentie,o linie adanca pe frunte,toate exprima un sentiment care te framanta.

Si chiar daca aceste lucruri ma amuza,ma si intristeaza,pentru ca nu va cunosc pe niciunul cu adevrat si nu pot sa ajut pe nimeni.

Cand stai si observi fiecare gest al cuiva,cand ii anticipezi urmatoarea miscare,cand incerci sa intelegi ce gandeste si cum gandeste o persoana,incepi sa cunosti anumite aspecte generale ale societatii.

Eu am invatat ca ne mintim in fiecare zi.

Si chiar daca tot ceea ce scriu are o nota pesimista…e ceea ce se vede prin ochii unei fete care nu face parte din niciun grup,din nicio categorie…

Sunt fata aia ciudata pe care niciodata nu vei putea sa o intelegi si pe care atunci cand o vei intalni iti va fi teama sa-i vorbesti :)

Asta vad eu prin ochii mei caprui,simpli,banali…

Dorinte

Am nevoie sa vad din nou marea si rasaritul soarelui. Sa simt razele soarelui si adierea vantului,aerul sa imi inunde plamanii,sa aud sunetul valurilor,pescarusii… Imi doresc sa ma joc din nou si sa inot in apa infinita.Am nevoie sa imi pierd mintile gandindu-ma,sa am in minte imaginea care ma spulbera in fiecare zi,care ma inunda in fiecare dimineata.Vreau sa imi petrec toata ziua doar eu si cu mine.Vreau sa privesc apoi  amurgul si sa simt nisipul pe pielea mea,sa imi las parul in vant si sa ma simt libera. Vreau ca briza sa imi preia gandurile si sa le duca departe.

Cand disperarea bate la usa mea imi doresc sa trec cat mai repede peste.

Comunisul,asa cum isi aminteste mama

Inca o zi,inca 24 de ore de rutina.Fiecare zi mi se pare o amarnica si searbada rutina.Petele de culoare nu sunt deloc atractive,de cele mai multe ori sunt vadit artificiale sau chiar respingatoare.Te ciocnesti de 100 de programe la televizor,poti vizita milioane de site-uri pe internet,vezi multe fete la shopping,multi adolescenti cu tigara fixata in coltul gurii,iar ei fixati la coltul strazii,abunda vulgaritatea,se simte lipsa de cultura.Ne dam "bip" ca sa ne intalnim pe strada,facem poze cu mobilul,ne intrecem in moda,telefonae,masini,comunicam pe mess cu atatea prescurtari incat pana la urma o sa uitam sa scriem.Plecam prin America,muncim in Spania la capsuni,ne facem de ras prin Italia,copiii dispar de prin curtile lor...Exista atatea lucruri de facut,atatea noutati,tehnologie,informatie,locuri noi si totusi noi ne plictisim.Oare cum isi umpleau ai mei timpul in adolescenta?
Statea vadit plictisita in fata calculatorului,cand mama a simtit nevoia sa imi tina o morala despre cat de diferita era viata ei cand era de varsta mea: Inelul de la cravata de pionier,lucrul care se pierdea cel mai usor sau pe care ti-l luau colegii mai "glumeti".Si ce urat statea cravata cu nod...Cravata era rosie.Era incomoda,dar era rau fara ea.Cand faceai ceva rau la scoala,iti luau cravata.Nu exista decat un singur partid si stiau ca se duc degeaba la vot,dar ii mana frica.Nu puteai spune ceva rau despre "tovarasul",ca riscai sa fi arestat.Amenzile erau la ordinea zilei.Copii erau scosi la practica,dar de fapt asta insemna sa culeaga gratuit recoltele sau de asemenea se pierdeau ore pentru ca elevii erau dusi sa-l aplaude pe "tovarasul".Duminicile se strangeau sa faca repetitii pentru vreo defilare.Bananele erau cumparare de verzi si puse pe sifonier sa se coaca.Stateau la cozi interminabile la magazine,iar uleiul si zaharul erau cumparate pe cartela.Cautai cu greu pana gaseai un pui,asta daca nu aveai vreo cunostiinta la alimentara.O duminica circulau masinile cu numar cu sot,urmatoarea cele cu numar fara sot.Gaseai inghetata amblatata in ambalaj de unt.Painea nu era feliata,dar se cumpara cu portia,o paine si jumatate sau una si trei sferturi.Reclame,cateva,printre care si indemnul "Mancati peste oceanic !".Pozele dictatorului si ale scumpei sale sotii erau peste tot.
Sa ai un loc de munca era o obligatie.Nu existau de asemenea fast-food-uri,prea multe hoteluri luxoase sau masini straine.S Doamnele isi faceau permanent si se uscau la casca.Aveai carnet UTC,toti purtau uniforme,matricola era prinsa cu ata sau capse,iar fetele purtau o bentita alba.Programul la TV era in intervalul 20:00-22:00  si un singur post,dintre care o ora li se vorbea despre ce a mai facut Ceausescu.Programul era mai bun de Revelion.In loc de Jurnalele Vampirilor sau True Blood ei aveau "Toate panzele sus" sau "Pistruiatul".Bauturi racoritaore?Ci-Co si Brifcor,foarte rar Pepsi.
Mama isi incheie poveastea,completata de catre partenerul ei principal cand vine vorba de a tine morala:Tata.Au avut o viata grea,insa tot parea ca erau mai uniti si mai fericiti decat noi.
Nu au petrecut niciodata atat de mult timp in birou,lor li se pare un loc sufocant,dar pentru mine e cel mai linistit loc din casa,dupa camera mea.
Am inchis calculatorul.m-am schimbat in cei mai lejeri pantaloni scurti si am facut o lunga plimbare cu bicicleta gandindu-ma la ce auzisem de la parintii mei.Nu as putut trai in acele vremuri.A fost mult prea greu,oamenii au suferit mult prea mult din cauza unora insetati de putere absoluta.Politica de azi nu s-a schimbat cu mult,dar macar ne lasa de capul nostru si avem intr-un fel o conexiune cu lumea,pe atunci imi pareau izolati.
As dori totusi ca toti sa scape de fantoma aceasta a comunismului si sa nu mai compare mereu viata lor cu a noastra.Trebuie sa inteleaga ca si ei pentru buncii si parintii lor erau ciudati,rebeli poate,asa cum suntem si noi acum pentru ei si asa cum vor si copii nostri pentru noi.Vremurile se schimba,generatiile se schimba si daca noi acum suntem dependenti de tehnologie si sedentari,atunci lasati-ne sa fim pentru ca este caracteristica generatiei noastre.

Jumatatea mea este...MUZICA

Unul dintre lucrurile fara de care viata mea ar fi mizerabila este muzica.Fie rock fie hip hop,pop sau RnB,nu conteaza,cand o melodie imi place o ascult si o simt.Nu ascult o melodie la moda,ascult melodia care ma face sa ii dau play din nou si din nou.Trebuie sa simt fiecare instrument si fiecare vers,sa aud beat-ul si sa-mi placa,sa stiu ca artistul o poate canta la fel de bine si live.Ador sunteul tobelor,al chitarei,al basului,ador pianul si vioara,dar si beat-urile nebune si pun foarte mult accept pe vocea solistului.Aseara ascultam rock in casti,intinsa in pat si incercam sa aud fiecare instrument cat mai bine.Fiecare aducea un sunet fermecator,iar versurile si vocea solistului se mulau perfect astfel ca impreuna dadeau nastere capodoperei.Si ma gandeam ca la instrumentele alea canta oameni si versurile alea sunt scrise de oameni,inspirate din viata lor,din ceea ce au trait si din ceea ce si noi traim pe parcursul vietii noastre:fericire,iubire,depresie,razvratire,tristete...toate sentimente umane,exprimate in diverse melodii,cu aceleasi versuri,cu aceeasi linie melodica,insa fiecare le simte si le interpreteaza diferit. Artistul a facut melodia din perspectiva lui,din experienta lui,iar noi o luam,o ascultam si o interpretam conform trairilor noastre.O melodie ne poate reda vointa,fericirea sau ne poate ajuta sa ne consolam macar cu unele evenimente neplacute.Pe mine muzica ma face fericita,ma binedispune,ma ajuta sa ma relaxez,sa ma gandesc la anumite lucruri,sa aleg,ma ridica atunci cand sunt la pamant,ma face sa plang si sa rad...Imi place sa cant melodiile mele preferate oriunde si oricand,s canta pe strada,in metrou,oriunde,daca toti m-ar intelege si nu m-ar cataloga drept nebuna.
Daca as putea as vrea sa fiu si eu mesagerul fericiri asa cum sunt artistii mei preferati,as vrea sa adun mii de oameni intr-o sala si sa ii fac sa imi aprecieze munca,sa tipe,sa danseze,sa atinga cerul cu mainile,eu sa cant,sa ma dezlantui pe scena,sa stiu ca sunetul e al meu si il impartasesc cu intreaga lume care ma apreciaza.
Intr-o lume rece dar atat de fascinanta si nebuna,eu am sursa mea inepuizabila de fericire-MUZICA.
"Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde."-Beethoven

Amintiri...

Am ganduri nebunesti,le simt.
Inchid ochii si ele se transforma in amintiri.Le las sa ingalbeneasca,sa se stinga usor,sa prinda fir subtire de panza de paianjen…
De ce nu pot sa las amintirile intr-un colt al mintii mele si sa fac loc unor ganduri mai dulci?
Dar incep din nou sa retraiesc trecutul:un zambet,doi ochi,o imbratisare,rasete de copii,peisaje,oameni,parintii mei,sora mea,prietenele mele.Acum am o senzatie de bine,ma cuprinde fericirea,visez,m-am desprins de lumea reala,cruda.
E liniste.Simt caldura bratelor mamei mele,aud vocea calda a tatalui meu,vad chipul frumos al surorii mele.Senzatia asta se aseamana cu un sfarsit.
Moartea e usoara,iti da pace.Viata e grea,e dura,e nebuna.
Insa nu e sfarsitul.E doar imaginatia mea care a luat-o razna.Gandesc lucruri fara sens,iar apoi dintr-o data visez raiul meu…
Se aude un zgomot,un zgomot care ma trage din raiul meu,care ma arunca in alta parte…in lumea reala.Era ceasul,care suna in fiecare dimineata sa imi reaminteasca ca am o viata de trait.
Ma ridic din pat si ies din camera.Pasesc din nou intr-o noua zi…

Human

Omul are o viata.Nu stie de unde vine notiunea asta,de ce a ajuns aici si ce are de facut.El trebuie sa o traisaca,indiferent de cat de multe capcane intampina,indiferent de cate gropi vor fi in calea lui,el va gasi mereu o cale sa treaca peste,o persoana draga care sa il ajute.Viata e un.Cu siguranta nu trebuie sa ii grabim sfarsitul.

Aceasta fiinta are o misiune:sa realizeze diferite lucruri din punct de vedere social si moral,sa ajute societatea prin actiunile sale,ideile sale,rolul de a evolua si mai ales de a creste si educa noi oameni pentru a asigura continuitatea rasei umane.

Are ganduri si aspiratii mari,intotdeauna isi doreste ce e mai bun,mai frumos,mai grandios,insa nu sunt multi cei care isi implinesc visele.Cu toate acestea isi poarta crucea oricat de grea ar fi.

In ciuda descoperirilor stiintifice sau din alte domenii si in ciuda cercetarilor continue,viata sa ramane o enigma,modul cum a fost creati,insa, dupa cum am mai spus,el incearca totusi sa inteleaga ceea ce este atat de incifrat.

Fiecare om trece prin probleme,greutati,necazuri,fiecare om isi doreste tot ceea ce este aproape de perfectiune,multi isi doresc perfectiunea,insa nimeni nu a descoperit-o inca.

Omul isi traieste zilele asa cum poate,trece peste si incearca sa urce tot mai sus.

Scared

In timpul undei discutii "clasice" cu tata mi-a spus un lucru care m-a pus pe ganduri: "Tu esti acum la fel ca puii de pisica.Abia ai deschis ochii si incepi sa vezi lumea.Daca tu crezi ca acum iti e rau,vei vedea ca lumea e si mai rea..."
M-a facut imatura,a vrut sa sugereze faptul ca inca ma considera un copil?Sau doar asta am inteles eu?
In mod ironic,eu chiar am pui de pisica in casa mea,in camera mea,care abia au deschis ochii,abia pot sa umble prin camera.Sunt patru la numar,incredibil de draguti,inocenti.Patru ghemotoace de blanita cu ochii albastrii.Sunt frumosi.Nu,nu ma pot compara cu ei.Ei sunt frumosi,fara rautate ,fara regrete,fara ura in suflet.Ei nu cunosc invidia,diferentele,nu au nevoie de prestigiu sau bani.Se joaca,se trag de urechi,te iau de degete,umbla de colo,colo,mananca,dorm,mananca,dorm,mananca...Iar iubirea lor fata de mama este una sincera.Depind de ea,o cheama,sau ii raspund la chemare,iar cand o simt langa ei incep sa toarca odata cu ea aratand cat de bine se simt.
Oamenii nu sunt nici pe departe asa.Noi u avem inocenta in ochi,nu putem iubi atat de sincer,suntem murdari,ne murdarim pe zi ce trece.Majoritatea oamenilor sunt ca niste haine la mana a treia,a patra,pe care oricat de mult le-ai spala sau ai incerca sa le asortezi sa le faci ceva,nu le poti purta.
Si daca eu sunt ca acei pui de pisica,asta face ca restul adolescentilor de varsta mea sa fie la fel.Nu!Gresit!Ei deja sunt maturi.Vor totul.Bani,petreceri,relatii.Relatiilele ei le definesc de cele mai multe ori prin cuvantul iubire.Dar oare ei stiu ce inseamna?Nu li se pare ca ranile lor se vindeca prea repede in urma unei relatii,ca iubirea lor se stinge mult prea subit?Cum poti iubi pe cineva daca il poti uita in 10 secunde?De ce sa stai cu cineva daca il inseli?Pentru ca daca il inseli,clar nu il iubesti...In mintea lor domneste confuzia.iar pentru a fi sigur ca celalalt are aceleasi sentimente au nevoie de o dovada.Vor sex.Nu o numesc dragoste,ci sex,dar ei iubesc.Vor trupul celuilalt.Si chiar daca au facut asta deja,nu inceteaza sa abordeze frecvent subiectul,iar cei care nu au ajuns pana acolo,vorbesc intr-una despre cat de tare va fi,cum va fi.Nu pot astepta.Nu vor.Inca putin.Macar pana simt ceva mai mult decat o atractie fizica.E amuzant sa vezi diferenta dintre perpectiva ei si perspectiva lui.Oricum si asta se va schimba,fetele incep sa vada lucrurile cam ca baietii,ceea ce e ingrijorator.
Nu!Nu!Refuz sa compar asa ceva cu puii aceia.Sunt mult mai presus decat noi.Ne sunt superiori.Ne pot da oricand lectii de afectivitate.
Sunt destul de speriata.Mi-e frica de evolutia vietii mele,de evolutia vietii celor ca mine.Tata avea dreptate,fata de ceilalti,eu abia am deschis ochii si imprumut cateva trasaturi ale acelor pisicute:frica de nou,agitatia,insomniile,plictiseala,necunoasterea...Restul sunt la fel ca mine si totusi atat de diferiti.

Sinceritate

Nu am vorbit niciodata despre sinceritate atat de “pe larg”.
Consider ca sinceritatea este cuvantul acela care poate lega prietenii si relatii stranse,adevarate.Este conditita principala in viata sociala a unei persoane.Lipsa ei duce la destramarea legaturilor adevarate si implicit la suferinta.
Este nevoie sa fim sinceri cu cei din jur,mai ales cu cei mai apropiati dintre ei.Desi in zilele noastre totul este alterat,iar acest lucru nu mai este general valabil si,mai ales,nu mai reprezinta o calitate a omului de succes,face inca parte din lista de calitati si virtuti ale omului “ideal”(imaginar) pe care acesta ar trebui sa le aiba.Sinceritatea,insa,poate duce si la neintelegeri.Este bine ca uneori sa ocolim adevarul si sa nu tratam totul cu sinceritate,sa nu ne exprimam des nemultumirea,sa nu criticam mereu sau sa incercam sa-i indreptam pe ceilalti prin sinceritatea noastra,deoarece intentiile ne sunt interpretate gresit si putem fi catalogati drept personaje negative.Asta in ciuda faptului ca prietenul adevarat este acela care ti le spune pe fata si iti mananca tot frigiderul.
Insa trebuie sa fim sinceri si cu noi insine,sa ne asumam o responsabilitate,sa ne asumam atat realizarile cat si greselile.Sa ne dezamagim singuri si sa ne facem mandri chiar daca altii nu sunt.Macar atunci cand ajungem la o anumita limita,cand facem un pas important,cand incepem un nou capitol al vietii noastre ar trebui sa ne analizam si sa ne spunem noua insine nemultumirile si calitatile personale,pentru ca uneori avem nevoie si de o discutie launtrica,de un monolog interior.
A fi sincer poate insemna a fi “obraznic”,dar personal,consider ca nu as putea fi altfel.Si poate ca din aceasta cauza unii ma vad “altfel”.Sunt poate mult prea sincera si imi fac pareri clare si fixe.Nu sfidez societatea si nu ma izolez mereu,desi as face asta adesea.
In aceasta viata aspra si materialista supravietuiesc ca si individ liber,sincer,cu ratiune si simtire.

Despre credinta

Pe un anumit site am vazut o intrebare in legatura cu  ceea ce credem noi despre religia ortodxa si despre faptul ca femeile sunt intotdeauna catalogate ca fiind inferioare in religia noastra.Ni se cerea raspuns.Am raspuns si acolo si raspund si aici.

Eu sunt ortodoxa si am ajuns la concluzia ca toate povestile cu Dumnezeu sunt povesti pentru persoane credule.Povesti de adormit copii.Vreau sa spun ca daca citesti din Biblie si stai sa analizezi fiecare poveste vei vedea ca sunt atat de ridicole,atat de exagerate.Acestea sunt povesti crezute acum nu stiu cate sute de ani de oameni slabi,fara educatie si care s-au transmis din generatie in generatie.Astfel s-a ajuns ca unii  oameni sa fie atat de incuiati incat sa isi trateze nevestele sau femeile exact dupa acele reguli si invataturi absurde si misogine.In unele locuri si mai ales la tara fetele sunt tratate ca niste servitoare.Dar si in alte religii femeile nu au nici o putere.Sunt locuri unde fetele sunt maritate cu necunoscuti de la varste fragede,sau barbati care au harem,avand dreptul sa aiba mai multe sotii,sa le fie stapan,ca si cum ele ar fi o proprietate,un obiect.Pur si simplu nu au drepturi.Asta nu tine insa de ortodoxism dar tine de alte religii care se leaga si merg pe acelasi principiu.Astfel multi ani oamenii s-au lupatat pentru a pune mana pe aceasta carte cu invataturi pentru a manipula masele,astfel castigandu-le increderea si obtinand putearea.Toate astea sunt prostii.Peste cateva sute de ani oamenii vor avea alt Dumnezeu.Alta credinta.Altceva.Poate maine apare un nou “mantuitor”.Nu zic ca sunt anti-credinta sau ceva de genul.Inca sunt indecisa.Nu incerc sa-i fac pe ceilalti sa nu creada,nu incerc sa conving pe nimeni.Fiecare crede in oricare dintre cele nu stiu cate religii existente.Este o enigma modul cum am aparut.Nimeni nu stie si probabil nu va sti niciodata.Poate fi ceva stiintific sau ceva spiritual.Nu stim.Sunt confuza,trebuie sa recunosc.

Primii oameni credeau in natura,in copaci si zgomotul lor.Acum mii de ani egiptenii aveau zei ca Ra sau nu mai stiu care,Grecii aveau zeii de pe Muntele Olimp,etc.Acum il avem pe Dumnezeu,dar nu numai.In jurul acestei credinte oscileaza multe alte sute.

Este adevarat ca daca publici asta pe un site ortodox vei fi aburita cu tot felul de predici stupide din care nu vei intelege nimic.Iti vor spune ca nu intelegi deoarece ti-ai alungat credinta din suflet si Dumnezeu a renuntat sa bata la usa inimii tale sau ceva de genul.Asta cred eu.Insa de cate ori m-am rugat pentru diferite lucruri ,de cate ori am cazut in genunchi plangand si cerand sa se schimbe ceva in viata mea,sa nu se mai intample aia si aia,sa fie bine,sa nu mai existe certuri,rautate,tipete,etc. nu s-a intamplat nimic.Probabil nu iti dai seama despre ce vorbesc.Vorbesc despre problemele din familie,problemele mele personale si din punct de vedere social.Am multe si pana acum un an ma rugam intr-una de cand am devenit constienta de ceea ce se intampla in jurul meu.Ascultam predicile doamnei profesoare de religie de la scoala cu mare atentie si chiar credeam.Parca eram vrajita.Si tot rugandu-ma am vazut ca nimic nu se schimba.Lucrurile s-au agravat mai tarziu.Acum la liceu am cunoscut mult mai multe persoane cu diferite credinte,idei si convingeri.Mai nimeni nu se omoara cu credinta in Dumnezeu.Unii spun ca au luat-o razna,sunt rebeli si si-au luat lumea in cap.Eu spun doar ca au realizat adevarul.

Am incetat sa ma rog.Nimic nu s-a schimbat la fel ca si atunci cand chiar credeam.Raman in dubiu si astept ca cineva sau ceva sa vina intr-o zi sa imi spuna adevarul despre lumea asta,sa nu ma abureasca,sa nu am incurce,sa-mi spuna doar adevarul.

De ceva vreme ascult o melodie foarte frumoasa in care spune :” I believe in nothing”.Si poate ca e mai bine asa.Nu stiu.

“I believe in nothing,but the beating of our hearts”.

Multi ma vor critica pentru ceea ce am scris aici.

Si atunci repet:Nu am spus ca nu cred neaparat ci ca sunt in dubiu.Nu incerc sa conving pe nimeni sa nu creada,pur si simplu imi spun parerea.

Now judge me!