Alb si negru

Ei spun ca am evoluat.Ca de la fata simpla si foarte inchisa de la inceput,m-am transformat,incet,incet,in ceva mai viu,mai animat,dar si mai complicat si modern.Am devenit mai sofisticata in gesturi si cuvinte dar si prin felul in care ma imbrac,prin stil.Am inceput sa pun mare pret pe tot ceea ce inseamna material,sa pun pret pe imagine,la fel ca ceilalti.Nu prea sunt eu.Sunt doar un produs al influentelor lor si al societatii in care traiesc.Eu zic ca asta nu se numeste evolutie.Eu consider ca este un regres,un mare pas inapoi.Vreau sa fiu cum eram inainte,sa imi permit sa fiu cum eram inainte fara sa fiu lovita din toate partile de critici si fara sa am dezavantaje.Vreau sa fie totul cum era inainte,imi doresc anumite clipe inapoi.Nu imi place fata in care m-am transformat in acesti doi ani de zile.Unii imi vor spune ca daca nu imi place,sa devin din nou eu,sa fiu cine vreau,nu cine vor altii sa fiu.Insa nu e asa de usor.A spune ceva prin cuvinte este intotdeauna mai greau decat a face acel lucru.Ca atunci cand spui ca iubesti pe cineva dar nu poti sa-i demonstrezi cand iti cere asta.Fata asta a devenit parte din mine acum si ma conduce.Iar tipologia ei este peste tot si va conduce si pe voi toti.Fara ea nu as avea nici putina apreciere pe care o primesc acum si nici putinii prieteni cu care am ramas.Fara ea as fi total neintegrata in lumea asta.Lupta dintre ea si mine ma aduce uneori intr-un punct in care cedez.Confuzie.Regret.Disperare.Frica.Mila pentru mine si pentru cei pe care incerc sa-i ajut.Tristete.Asta se afla la granita dintre cele doua,dintre mine si ea.Si incerc sa imi tin mintea departe de prapastia lor.