Dragii mei parinti,




In general noi adolescentii suntem catalogati ca fiind copii aia rebeli,care fumeaza,se imbata,iau note mici,se cearta cu parintii si nu dau doi bani pe viitorul lor.
Ei bine daca intr-o zi v-as spune ca plec de acasa,apoi ati afla ca sunt casatorita cu un barbat cu 20 de ani mai batran decat mine si urmeaza sa am un copil,ca sunt tratata incredibil de urat si ca am ajuns sa consum eventual si cateva substante interzise…
Nu,nu am facut asta si nici nu o sa fac asa ceva vreodata.Vroiam doar sa constientizati ca poate fi mai rau decat sa iau o nota proasta sau sa vin acasa cu 10 minute mai tarziu decat ora stabilita si ca puteti avea incredere in mine cand va spun :”Nu fumez,nu beau,nu ma droghez.Doar ma trezesc tarziu…”.
In ciuda faptului ca de multe ori avem conflicte totusi eu chiar va iubesc.Insa mi-as dori sa imi aratati si voi mai des acest lucru pentru ca sunt sigura ca aveti si voi sentimente…nu?Mi-as mai dori sa ma intelegeti si sa incercati sa fiti mai open-minded,sa intelegeti si faptul ca vremurile chiar s-au schimbat si ca multe lucruri care in trecut pareau interzise si absurde,astazi sunt chiar normale,ca sa porti blugi stramti si taiati nu e chiar atat de grav si “vulgar”,ca scoala s-a modernizat si ea si s-a adaptat gandirii tinerilor,iar lumea a evoluat,chiar daca nu numai in bine.As fi vrut de asemenea sa nu fi dat atat importanta serviciului si banilor,imaginii noastre in fata “lumii” sau sa puneti atata pret pe “gura lumii” si sa primesc mai multa afectiune,sa nu fi facut promisiuni pe care nu le puteti indeplini,sa nu ma faceti sa ma simt ridicol in fata unor persoane,sau mai mica,sau mai prejos fata de cineva,sa nu ma fi comparat intotdeauna cu “cel mai bun” oricat de bine as fi invatat sau oricat de multe activitati as fi avut.Nu vreau sa imi dati voi exemple sau modele in viata,nu ma intereseaza “tocilara” si nici “fotomodelul”,pentru ca in general prima tipologie nu are viata,iar a doua face mult prea multe compromisuri…Nu imi cereti mereu explicatii,nu insistati,uneori nu am ce sa va raspund si poate nici nu consider ca am facut ceva rau.Nu uitati ca invat din greselile mele cateodata asa ca lasati-ma sa le fac,dar de asemenea invat si din greselile altora asa ca lasati-ma sa le vad.Va cer cu disperare sa imi raspundeti la intrebari,chiar daca sunt stupide,sa fiti deschisi cu mine si sa nu va rusinati de nimic,va prefer pe voi decat vreo revista stupida pentru adolescenti.Incetati cu programul strict,nu vreau sa inchid calculatorul la ora 22:00 si nici sa dorm la ora 23:00,in primul rand pentru ca nu am timp sa fac totul pana atunci deoarece scoala imi ocupa mai toata “viata” si in al doilea rand pentru ca e incredibil de enervant.Nu mai ridicati vocea cand va suparati pe mine,nu ma face sa ma simt intimidata deloc,ba mai mult ma starniti.Si nu in ultimul rand,chiar daca nu imi place,veniti si pe la scoala,mai interesati-va de soarta mea insa nu faceti figuri daca nu am 10 pe linie pentru ca nu sunt perfecta si nici nu pot fi.
Aceasta este o scrisoare deschisa catre voi.
Nu stiu daca o veti citi vreodata sau daca o sa va pese de ceea ce am scris eu aici.Acestea sunt cateva dintre dorintele mele,cateva dintre dorintele oricarui adolescent.Vreau sa intelegeti ca orice padure are uscaturi si daca unii dintre noi nu sunt pe placul vostru,nu inseamna ca toti suntem la fel si nu inseamna ca nu puteti avea incredere in noi sau ca ne luam unii dupa altii si ajungem in aceleasi situatii ca in serialele TV.







Cu multa dragoste,
Fiica voastra